Ne rămân amintirile, puţine dar de neuitat.
31 martie 2011
10 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Draga mea, multumesc!Sunt emotionata...
RăspundețiȘtergereTot aici imi va fi sufletul, stiu eu!
Imbratisari!
Emotie, nostalgie si dor. Te imbratisez cu mare drag, Green. Pupicei!
RăspundețiȘtergereUn verde calm și liniștitor, tocmai bun pentru cafeaua de dimineață :)
RăspundețiȘtergereDeosebita! Imi place titlul asociat imaginii ce transmite atat de multe emotii...
RăspundețiȘtergere@ Cristian,
RăspundețiȘtergereEnjoy your coffee!
@ Florena,
multumesc.
ce fain se joaca lumina printre acele verzi de pin .... eu ma visez deja in varful muntelui admirand acest verde care isi intinde bratele spre infinitul albastru
RăspundețiȘtergere@ Fly,
RăspundețiȘtergereinca putin si putem cutreiera muntii si vaile in cautarea luminii si a eternului verde.
razele soarelui printre acele vrezi ...foarte frumos...
RăspundețiȘtergerePleaca Green departe? Asta nu e de bine... Tare faina fata,se vede din fiecare proiectie foto a sufletelului ei!
RăspundețiȘtergereVerdele de azi sa fie pe sufletul ei si s-o energizeze!
Cu drag,
L'Automne
@ Gabi,
RăspundețiȘtergereiti multumesc, draga!
@ L'Automne,
departe de aici :(
Verde sa ne fie ziua tututror.
Mersic, sis! Pup!