27 mai 2011

Am trăit şi n-am ştiut?


"Un lung tren ne pare viaţa.
Ne trezim în el mergând,
Fără să ne dăm noi seama,
Unde ne-am suit şi când.
Fericirile sunt halte,
Unde stăm cât un minut,
Până bine ne dăm seama,
Sună, pleacă, a trecut.
Iar durerile sunt staţii
Lungi, de nu se mai sfârşesc
Şi în ciuda noastră parcă,
Tot mai multe se ivesc.
Arzători de nerăbdare,
Înainte tot privim,
Să ajungem mai degrabă
La vreo ţintă ce-o dorim.
Ne trec zilele, trec anii,
Clipe scumpe şi dureri,
Noi trăim hrăniţi de visuri
Şi-nsetaţi după plăceri.
Mulţi copii voioşi se urcă.
Câţi în drum n-am întâlnit,
Iar câte un bătrân coboară,
Trist şi frânt, sau istovit.
Vine-odată însă vremea,
Să ne coborâm şi noi.
Ce n-am da atunci o clipă,
Să ne-ntoarcem înapoi?
Dar pe când, privind în urmă,
Plângem timpul ce-a trecut,
Sună goarna VEŞNICIEI:
Am trăit şi n-am ştiut".

Versuri scrise la intrarea în biserica de la Sadinca, judeţul Sibiu.

9 comentarii:

  1. Chiar aşa...cred că ar trebui să fim ceva mai atenţi cu viaţa noastră şi să acordam prioritate sufletului...
    Te pup draga mea April!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ne miram ca viata trece, trece nu se mai intoarce si luam in brate clipa plina de eternitate!

    Nu degeaba's versuri scrise la intrarea pe o poarta unde Domnul iti deschide clipa asta se socoate?

    RăspundețiȘtergere
  3. Când eram mică, bunica îmi spunea aceste versuri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Efemeritate....

    "Nu cautati sa fiti oameni de succes,cautati sa fiti oameni de valoare".(Einstein)

    L'Automne

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!