16 august 2012
6 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoase reflexii! 3 si 4 imi plac in mod deosebit
RăspundețiȘtergereMultumesc, Cristina. Mie a doua imi place cel mai mult :)
ȘtergereStii cum e,nu ma pricep la dinamica imaginii insa pt mine lacul asta a fost o surpriza. Nu auzisem de el,de la tine stiu si in plus am cautat mai multe informatii. Insa de la prima privire mi s-a parut un maaaare mister,e ceva acolo. Shtima apelor poate.
RăspundețiȘtergereSeara frumoasa,draga mea!
L'Automne
Mister? Pacat ca nu e intretinut, ar fi o oaza de placere. Am incercat sa "vad" doar partea frumoasa, asa fac eu...evit intentionat uratul. Imi era dor de acest loc, nu-l mai vazusem de vreo 20 de ani....Doamne, cum trece timpul...
ȘtergereTe pup, sis!
Eeee,pai vezi? Trebuie sa te duci mai des,iti zic ca e misterios si nu mi se pare deloc urat,doar ca iti creeaza anumite senzatii...
ȘtergerePup sis!
L'Automne
very beautiful images and reflections
RăspundețiȘtergere