28 octombrie 2014

aș vrea să fiu copac...

















Un comentariu:

  1. Incredibile culorile padurii, te duce spre o melancolie de toamna mai complicata, si o dorinta de evadare spre multe lumi interioare:)

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!