29 iunie 2011

Hand Made



9 comentarii:

  1. Eu..., eu nu sunt un pahar!
    Sunt o cana de pamant, arsa...,
    putin colorata si cu smaltul sarit.
    Nu sunt deloc un pahar
    de cristal sau cu picior
    sau cum doresti.
    Nu sunt deloc asa ceva.
    Sunt doar o cana de pamant,
    de lut inmuiat cu sudoarea fruntii de un mester batran si obosit,
    modelat cu degetele lui aspre.
    Lut framantat cu inima, cu sufletul...
    Sunt doar o cana de pamant...
    Nimic mai mult…

    RăspundețiȘtergere
  2. O cana de pamant ce poarta amprentele sufletului celui ce a framantat lutul e mai valoroasa decat orice pahar de cristal scos pe banda rece....imi amintesc de aceste randuri de pe blogul tau, Pozaru'
    Multumesc pentru ca ai ales sa le asezi langa imaginile mele!

    RăspundețiȘtergere
  3. Oricand surioara! Eu iti multumesc ca mi-ai dat ocazia!

    RăspundețiȘtergere
  4. eu ma gandesc cat demult crede omul asta in verigheta, incat nici cand modeleaza lututl nu renunta la ea!:)

    frumos!

    RăspundețiȘtergere
  5. Sa stii Monica ca si eu am ramas cu privirea pe verigheta in timp ce il urmaream...

    RăspundețiȘtergere
  6. Suflet si arta,asta-i povestea! Puterea omului de-a visa si altfel.

    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
  7. maini de olar
    http://youtu.be/meE7yoSI6aY
    e targ de ceramica si mestesuguri in Copou

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!