16 iulie 2013

A fost odata ca niciodata...


4 comentarii:

  1. interiorul e si mai catastrofal ... din pacate

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. N-am fost inauntru...dar banuiesc cum e...

      Ștergere
  2. Zona de promenada e una de vis, cel putin asa mi s-a parut mie, cind am fost in practica in Ct, in anul 4 la Nave, care era si ultimul in care mai vedeam un port, si un santier naval..Nu stiam nimic despre Ct, si am plecat cu mai multi colegi sa vedem orasul..Tin minte ca am coborit spre piata Ovidiu, si am intrat la o pizzerie, era prin '91 parca..Ajungem noi acolo, comandam, si asteptam..Pe masa barului era un bol urias cu un fel de sos-mehlem, cu gust de ceva faina, ketchup, otet, foarte dens, cu o viscozitate mare..Bun, ne vine pizza, punem sos pe ea, si mergem inapoi la masa..Dupa noi vine o familie de turisti, cred, comanda pizza, le vine, si, mai nene, isi iau bolul la masa (care era urias) si da-i si haleste din el..Pina nu l-au terminat, nu au plecat..Noi ne uitam la ei, de cum pot sa bage in ei atita cantitate..Am ris cit n-am ris in viata mea, pentru ca, na, studentii se pricep la mistouri..In fine, terminam noi, si plecam in plimbare, prin peninsula..Am vazut lucruri care m-au lasat masca: Muzeul de istorie, Mozaicul Roman, intrarea spre port, Cazinoul, Farul vechi, Cladirea cu Amirali, hotelul acela vechi, statuia lui Eminescu, portul comercial, si am revenit iar in Piata Ovidiu, cu statuia aceea impozanta a unui filosof-poet, care ne spunea sa ne rugam sa-i fie somnul lin, daca vreodata am iubit..A fost fabulos, pentru ca am trecut prin atita istorie..Si acum imi aduc aminte cu atita placere tot..Si inca ceva ce nu pot uita; promenada, si marea..A fost romantic, chiar daca noua atunci nu ne statea gindul la romantisme, sau la altele..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acum totul e santier, la propriu. Promenada, dar si centrul orasului e in reconstructie, dar asta nu e rau. Am stat putin in Constanta..Ma atrage de fiecare data cand ajung acolo Cazinoul, chiar daca n-am reusit sa-i vizitez interiorul, ma invart in jurul lui, are o frumusete aparte. Am vazut cateva fotografii foarte reusite din interor, in ciuda starii avansate de degradare. Frumusetea ramane undeva in umbra, vizibila doar pentru cine are ochi, ceea ce inseamna ca lipseste doar omul care sa sfinteasca locul, cum se zice...Anul trecut am ajuns acolo la o zi dupa ce s-a inchis publicului...pacat ca am ratat ocazia...asta e. Insa revin pentru amintiri, asa cum spuneai si tu. Amintirile din perioada studentiei sunt, alaturi de cele din copilarie, cele mai frumoase si mai vii. Ne poarta intr-o lume demult apusa, cand totul ni se parea posibil, cand nu stiam cu ce se mananca viata asta.
      Mi-ai adus aminte de excursia de studii de la sfarsitul anului 4, cand ne-au dus la degustari de vin in mai toate cramele din Moldova si Dobrogea, de la Cotnari la Murfatlar n-am ratat nimic :)) Bucuria baietilor care storceau tot ce ni se oferea spre degustare, de la vin sec la dulce, de la alb la rosu, soiuri nobile, arome, hmmm, ce de amintiri frumoase...Apoi, daca tot am ajuns in Dobrogrea (cale lunga de la Cluj) am zis cu totii ca musai sa ne balacim in mare, asa ca excursia s-a incheiat cu 3 zile la cort cu vedere la mare..oh, ce de amintiri, parca sunt din alta viata...Dintotdeauna mi-a placut marea, ma atrage mereu, si mereu. Am o relatie speciala cu ea :)
      Multumesc Florine pentru incursiunea in ultimul deceniu al secolului trecut..Doamne, cum suna...zici ca avem 90 de ani, cand de fapt suntem doar la jumatate..

      Ștergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!