5 noiembrie 2013

așteptarea din amurg


2 comentarii:


  1. Elegie - George Țărnea

    Frunzele acestea pe care toamna le arde-n gradini
    Sunt ca un semn de plecare dintr-o iubire cu spini
    Frunzele acestea de aur, frunzele acestea de rând,
    Sunt cel mai sincer tezaur dupa‘nflorirea din gând
    Frunzele acestea -n plutire, ca niste nori calatori,
    Sunt cea dintâi amintire de dupa vara cu flori
    Frunzele acestea batrâne, strânse pe margini de drum,
    Sunt ca un semn ce ramâne dupa iubire oricum
    Frunzele acestea usoare smulse din plopii subtiri,
    Sunt primul semn care doare când intra toamna-n iubiri
    Frunzele acestea purtate prin labirintul de ploi
    Sunt mai presus decât toate, semnul plecarii din noï.

    Cu drag...
    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Melancolie ai spune tu, sis...durere as spune eu...
      Primavara iubeste Toamna :)

      Ștergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!