28 februarie 2012
3 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
...ca multe alte lucruri...Ai impresia ca exista dar in fond nu sunt decat proiectia aspiratiilor noastre,asa cum am dori sa fie...
RăspundețiȘtergereL'Automne
Very nice!
RăspundețiȘtergerethanks, helen and welcome!
Ștergere