18 mai 2012
8 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Uite pe unde-mi hoinareste sufletelul!!!!!! Pai daca ma inviti la castele....nu mai scapi de mine,am eu ceva cu farmecul si povestile lor,prea ma atrag! O fi ceva,mai stii?!? Iata ce minunatii acolo,mmm!
RăspundețiȘtergereSalutari de....pe-aici,mai pamantene,asta e!
Si pup,nu uit!
L'Automne
Cu siguranta noi doua am trait candva prin castelele Europei :)
ȘtergerePrea acasa ne simtim in prezenta lor. Aerul de atunci il simt in prezent, timpul parca s-a comprimat si m-am teleportat in trecutul-prezent :))
Hai ca am fabulat destul, pupiciei surioarei!
No no nooo,nu e fabulatie,soro,sa stii! De ce ma simti si eu asa?! Hai ca prea e evident,ceva treb sa fi fost,nu? Om fi bantuit impreuna cateva castele,mai stii?? :) Bu hu huu
ȘtergerePupici din zbor!
L'Automne
Ha, ha, cu siguranta eram doua printese :))
ȘtergereSiii,certamente!!!!!
ȘtergerePuuup!
L'Automne
Da, e un loc minunat! Mi-a placut enorm.
RăspundețiȘtergereexcelent fotoreportajul tau...o saptamana frumoasa sa ai...
RăspundețiȘtergereMultumesc frumos, Gabriela! Asemenea si tie!
Ștergere