10 septembrie 2012
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si totusi unele lucruri sunt...nemuritoare. Pt ca le-am iubit si le purtam in suflet...
RăspundețiȘtergereInca o piesa din lista preferintelor mele,vezi ce-nseamna generatiile apropiate,sis?! Am trait parca-ntr-un alt timp si poate ca asa a si fost...Nimic nu mai e la fel.
Pup si pt ieri si azi dar si pt maine! La fel!
L'Automne
Da, le purtam intr-un unghi ascuns al sufletului care nu poate fi atins de oricine, oricand, oricum...sunt nemuritoare, da...doar noi suntem muritori, desi raman umbrele noastre.
RăspundețiȘtergere