12 noiembrie 2012
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Esti TU,te-as fi recunoscut dintr-o mie!!! La fel de proaspata,de dulce si de delicata,la fel de...foarte frumoasa! ;)
RăspundețiȘtergerePup sora mea de vise si flori!
L'Automne
Pai chiar tu sa nu ma recunosti, sis ? :)) Poate oare Toamna sa nu-si recunoasca surioara Primavara? N-as crede nici intr-o mie de ani! Mai ramane sa le gasim pe celelalte doua surioare: Vara si Iarna :)
RăspundețiȘtergereImbratisari primavaratice in anotimpuri tomnatice...