8 septembrie 2013
4 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Lasa florile, noi vrem fructul cu pricina sa il coacem la cuptor :D
RăspundețiȘtergereEu am venit cu floarea, tu vii cu fructul...așa mi se pare normal, nu? :)
ȘtergereAre o culoare pe care o iubesc!!!!!! E timp destul să păpăm și dovleacul prin oct-nov când e muuult mai gustos dar tot mi-e dor de gustul lui încă de-acum ...
RăspundețiȘtergereCu drag și răbdare,
Sis A.
Normal, sis...ce o să facem toată TOAMNA? De abia a început...așa că ne delectăm cu frumoasele ei culori, apoi trecem la fructe ;)
Ștergere