4 ianuarie 2014
Un comentariu:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Daaaa,pădurea poetului... De treci codrii de aramă/De departe vezi albind/Și-auzi mândra glăsuire/A pădurii de argint...
RăspundețiȘtergereDoamne,ce frumos!!!!!!!!!!!!
Cu drag!!!!!
Sis A.