14 mai 2014
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
I love poppies ! beautiful
RăspundețiȘtergereUn coquelicot, ma fleur préférée dans les champs et ici, comme une preuve de vie qui s'exprime jusqu’au bout des pétales.
RăspundețiȘtergereAmitiés.
Roger