Odă Toamnei

"Aș vrea să fiu copac

Și-aș vrea să cresc lângă fereastra ta.

Te-aș auzi,

Și-n voie te-aș privi întreaga zi

M-aș apuca și iarna să-nfloresc,

Ca să te bucuri!

Păsările cele mai mândre-ar face cuib pe creanga mea,

Iar nopțile mi-ar da cercei de stele

Pe care, ca pe frunze ți le-aș da.

Prin geamul larg deschis, de-atatea ori

M-aș apleca ușoară să-ti sărut

Când parul ce pe frunte ți-a căzut,

Când buzele cu buze moi de flori

Spre toamnă m-aș juca zvârlindu-ți mere

Și foi de aur roșu prin odaie

Cu-a ramurilor tânăra putere

Ți-aș apăra obloanele de ploaie.

Și, cine știe, poate că-ntr-o seară

De primăvară, când va fi și luna

Va trece prin gradină o zână bună,

Făcându-mă femeie să fiu iară.

Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz

Genunchiul ud de frunze și pământ,

Cu roua și cu luna pe obraz,

Eu ți-aș sări în casă și senină,

Uitând de-atâta vreme să vorbesc,

Cu câte-un cuib în fiecare mâna,

Aș începe să zâmbesc."

Vis vegetal - Magda Isanoș