3 septembrie 2015
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postul acesta e ca o poezie... linisitita si senina, dar cu fundal sonor :-)
RăspundețiȘtergereEhe, noroc că nu erau câinii cu oițele, altfel fundalul sonor era la o altă tonalitate, nu tocmai liniștită ;)
Ștergere