Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Grabiti sunt unii :D
RăspundețiȘtergereDoar până vine primăvara. Apoi aș vrea să stea timpul în loc măcar un an (cam când se coc cireșele):D
Ștergere