14 octombrie 2012

Noapte albastră


4 comentarii:

  1. Ce romaaaantic,atat de poetic!!! Astfel de nopti...perfecte...te lasa fara cuvinte,sis! Fara cuvinte! Abia de-a doua zi ai putea reincerca sa vorbesti...
    Sa-ti mai spun cat imi place ce faci pe aici?!?

    Pup inmiit,cu seri grele de luna plina!
    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Toamna e de vina :) ea ne poarta prin diferite stari...iar uneori avem nevoie si de tacere...

      Stiu cat apreciezi locul asta, nu e nevoie sa-mi mai spui, sis:), gandeste-te doar la proiectul de care am vorbit...poate, poate intr-o zi se va materializa. Ar fi pacat sa nu daruim din ceea ce avem in suflet. Te pup!

      Ștergere
  2. Versurile mi-au adus nostalgia copilariei cand ascultam discul lui Cotabita...multumim!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Unde esti tu copilarie?...o zi frumoasa, Alexandrina!

      Ștergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!