31 octombrie 2013

Frunze-n vânt...


3 comentarii:

  1. Mircea Ivănescu- Frunze

    aş vrea să mă aşez pe marginea trotuarului,
    să aştept să se facă noapte la capătul străzii – singurătatea
    mea de acuma mai are
    ceva la fel cu cea din copilărie,
    când nu ştiam că trece pentru totdeauna
    vremea? nu se poate răscumpăra
    cu nimic vremea de atunci? nu mai rămâne
    adevărat nici un gest, chiar aşezat
    pe stradă cu capul în mâini?
    şi lumina, care se spulberă pe obiecte,
    şi obiectele se fac frunze,
    şi se fac frunze.

    Pentru conformitate,
    L'Automne

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!