24 octombrie 2013

la cotitura culorilor


2 comentarii:

  1. Același farmec verde
    Și ochiul nostru viu
    O primăvară verde
    Și-o toamnă-n arămiu.

    Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
    Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
    Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
    Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.

    O veselie albă
    Ce nu cunoaște haos;
    Pe când toamna în salba
    Îmbie la repaus.

    Inspiră fiecare o altă nostalgie
    Și-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunși:
    Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
    De cele ale toamnei suntem mereu pătrunși.

    Dorința de ieșire
    Adâncul cercetându-l;
    Dar toamna, c-o privire,
    Ne reculege gândul.

    În fiecare lucru un farmec poate fi!
    Aflându-l, omul știe să fie mulțumit:
    În primăvară simte nevoia de-a iubi,
    Pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!
    (Primăvara și toamna - Iulia Hașdeu)

    Din toată inima,
    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. ...in primavara simte nevoia de-a iubi,,,pe cand in umbra toamnei se vrea a fi iubit....Primavara si Toamna, doua surori ce iubesc si sunt iubite :)

      Ștergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!