16 noiembrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
M-ai lăsat fără cuvinte...Uneori stările sufletești sunt atât de copleșitoare încât se pot exprima doar prin lacrimi...
RăspundețiȘtergereE atât de frumoasă Toamna mea și pe-atât de grea despărțirea...
Sărut suflețelul,om bun!
L'Automne
Va ramane in amintirea noastra toamna asta frumoasa, calda, delicata...ne-a oferit atata belsug incat vom avea toata iarna cu ce sa ne hranim sufletele.
ȘtergereMultumiri din suflet, draga mea!