21 noiembrie 2013
3 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:)
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergeretoamna, frunzelor - de Iv cel naiv
cine știe la ce șantaj le supune
ploaia pe frunze de le face
să se înroșească de rușine
cine știe ce secret îngrozitor
le șoptește vântul frunzelor de le împinge
să se arunce în gol
cine știe ce neliniște macină
conștiința de fier a frunzelor
până o face să ruginească
cine știe ce bârfă află frunzele
din ciripitul vrăbiuțelor de se îngălbenesc
de gelozie și părăsesc copacii
cine știe cum ajunge soarele
idolul frunzelor, de toate
se fac portocalii și apun, ca El.
cine știe? toamna știe.
Superbă,nu?
Pup cu drag!
L'Automne
O, da, intr-adevar SUPERB!!! TOAMNA STIE, CLAR ;)
Ștergere