7 iulie 2011
3 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
e greu sa gandesti liber si corect cand exista limite peste tot :-(
RăspundețiȘtergere...iar pentru altii nu exista limite....
RăspundețiȘtergereNoi trecem oricum,Primavara si Toamna isi fac loc de trecere peste tot,doar ca se mai incurca intre ele uneori...Isi imprumuta ...gesturi.
RăspundețiȘtergerePupici cu libera trecere!
L'Automne