7 iulie 2012
7 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
cred ca la ce se intampla acu in tarisoara noastra aveam nevoie de lectia asta de istorie curata! Multumesc :)
RăspundețiȘtergereMa bucur ca am reusit sa transmit mesajul dorit.
ȘtergereDurere pentru cei de atunci daca ar vedea pentru ce si cine au luptat.
Iti multumesc, Monica!
Surioara draga,de la prima foto am si facut legatura cu ....prezentul,adica subscriu Monicai,si ea a perceput la fix. Abia apoi mi-am dat seama ca am trecut de cateva ori pe-aici,m-au trecut toti fiorii!
RăspundețiȘtergereDa' cum de trecushi matalutza pe-aci,dragutza?! Ia treci la raport nitzel!! La mine...AG mi-e aproape,stii,dar dumitale...mai ohoo...
Pupici vitejesti!
L'Automne
Si eu trecusem de mai multe ori, dar acum am zis sa si intru...
ȘtergerePupici si tie, sis!
Si uite ca nu te-ai oprit degeaba,ai avut ce ...simti!
ȘtergereFaine locuri! Istorie adevarata,nu....facatura de azi....Ce zile traimmmm!!!!! Mare rusine!
L'Automne
Multumim, Anto, pentru aceasta frumoasa lectie de istorie !
RăspundețiȘtergereSper sa fie cu folos...pentru multi dintre noi.
Ștergere