13 iulie 2012

Multă durere...la Memorialul Durerii

























6 comentarii:

  1. Cand ma gandesc ca tortionarii acelor vremuri si copii lor au condus (si conduc inca) romania (r mic) dupa 90, ma apuca jalea.

    Ce blestem avem ca neam daca un securist e in fruntea tarii si (inca) mai are sustinatori care vor sa ramana acolo in continuare ?

    Eu zic ca degeaba au murit ei la Sighet, Aiud, Canal sau necunoscutii impuscati pe camp pentru ca nu au vrut colectivizare..... poporul acesta imbecil nu a invatat nimic si nici nu vrea sa invete, nici macar cand i se arata in fata adevarul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Durerea mare e ca nu vad nicio iesire....chiar nu mai exista Oameni in tara asta plin de "jmecheri"??? Unde-s cei corecti, cinstiti, cu simtul responsabilitatii? Cei ce vor binele poporului si nu se gandesc doar la ei? Oare mai exista in tara asta??? incep sa cred ca nu...

      Ștergere
    2. Ba da,exista astfel de oameni insa.....asista doar,din pacate. Nu ajung sa se implice pt ca nu-i sustine nimeni,nu au "spate",ar fi exterminati din start. Priviti ce tratament au cei care-i ataca!! Si-apoi....sa nu ne bazam atat pe mintea romanului care uita de la mana pana la gura raul facut ieri...Ce?! Azi se dovedeste bun?? De unde pana unde?!? Clar masochism,se vede ca ne place sa ne-o facem singuri...Avem exact atat cat meritam. Rusinea adica! Macar sa recunoastem!

      L'Automne

      Ștergere
    3. Degeaba exista, L'Automne...nu pot face nimic, sunt prea putini, sunt prea neimportanti...sistemul e buba. N-ai nicio sansa daca esti corect, mori cu dreptatea in mana...esti sfidat, dat la o parte si chiar mai mult, izolat. Si o spun in cunostinta de cauza....
      Pentru mine toti sunt o apa si-un pamant...suntem pierduti ca natie!

      Ștergere
  2. Mi s-a facut pielea de gaina! Atat de adevarate si pozele si comentariile...

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!