9 octombrie 2014
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
" Si cine s-ar opri sa planga
RăspundețiȘtergereo frunza vesteda-n carare ,
Cand codrii freamata alaturi
si rad in rasarit de soare ...
MONDIAL - ECOU DE ROMANTA .
Cu faldurii hlamidei plini...de crizanteme :)
RăspundețiȘtergereSi cat ma bucur ca nu suntem singurii care vad asta...