15 noiembrie 2015
9 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Toate padurile sunt frumoase dar parca cele fara lastaris imi plac mai mult.
RăspundețiȘtergereSa ne plimbam daca tot ne-ai ispitit.
Să ne plimbăm cât mai poposește frumoasa toamnă...Acușica ne bate la ușă Doamna Iarnă cu vijelii, zăpezi și ger cumplit...brrr
ȘtergereDaca inchizi ochii poti sa vezi cum arata o plimbare cu sania trasa de cai prin padurea ta April.
RăspundețiȘtergereSa te opresti in mijlocul padurii, sa auzi cum trosnesc crengile de la frig, cum respira caii tulburand tacerea deplina...... sa vrei sa stai dar sa si pleci inapoi la cabana cu foc de lemne si miros de cozonaci si mere coapte.
Sa stai sau sa pleci, amandoua alegeri perfecte, fara cusur.
Ce ar alege o Floare de cires ?
Ambele :D se poate?
ȘtergereCeva de genul unei ierni ca-n povești...http://april2april.blogspot.ro/2015/02/iarna-copilariei.html
ȘtergereNu ma mai joc cu tine.
RăspundețiȘtergereStii toate alegerile mele...... eu as fi stat in padure sa pap cozonacul cu nuci si stafide si caise confiate.
Pffff..... nimic nu mai poate face un spiridus in lumea asta fara sa stie toata lumea :DDDD
Din pacate nu e ca in iarna copilariei.
E asemanator dar foarte diferit.
Cand esti singur cu sania in padure, numai padurea vorbeste.
In pozele tale se simte veselia si nebunia copiilor, zumzetul glasurilor de copii. Nu e tacere deloc acolo.
Nu mai spun nimic, ca ai ales amandoua variantele :)
"Asemănător dar foarte diferit" ...cum vine asta ? :))
ȘtergereNu, nu e tăcere acolo, e..copilărie. Și mi-e tare dor de copilărie...
Asemanator dar foarte diferit = imaginea e asemanatoare, trairea e diferita.
RăspundețiȘtergereSi, daca tot ai spus, crede-ma, nu iti este dor de copilarie ca imagine, iti este dor de copilarie ca traire. Nu numai sa nu mai duci poveri in spate, nici macar sa nu stii de ele. Aceasta e trairea cautata. Asta simti cand mergi prin paduri sau faci poze copiilor cocotati pe sanii.
Perfect adevărat! Trăirea o caut, nu imaginea. Mereu la trăiri mă raportez, deși mă exprim prin imagini, altfel nu știu să o fac.
ȘtergereE adevărat că simt o nevoie acută de a ieși la pozat singură, doar eu cu mine. Mă regăsesc, mă umplu de bine când surprind imagini din jurul meu deși calitatea fotografiilor nu e cea dorită. Dar trăirea...ah, da, trăirea e aparte.