13 noiembrie 2015
10 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Minunat.
RăspundețiȘtergereCe padure frumoasa.
Frumoasă, dar periculoasă :)
Ștergere.. ce plimbare, ce miros de pamant si viata... Multumesc !
RăspundețiȘtergereViața vegetală e ceva mai simplă.. Eu îți mulțumesc pentru popas :)
ȘtergerePadurile sunt intotdeauna periculoase. Nu se stie niciodata cand apare Lupul sa o pape pe Scufita Rosie :D
RăspundețiȘtergereAșa o fi, dar să nu uităm că Lupul e pofticios, iar coșulețul Scufiței conține muuuulte bunătăți de la Bunica :)
ȘtergereNu stiu cum e cu cosuletele si ce contin ele, dar eu ca lup serios ce sunt tot as papa o "Scufita Rosie". Da un click AICI sa vezi ce bine arata :DDDD
RăspundețiȘtergereAha, am ochit niște cireșici acolo :D
ȘtergereSi iata cum fara mare stradanie am reusit sa te atrag in clanul "lupilor" :)))
RăspundețiȘtergereScufita rosie ? Yammmiiiii......
Nu totul e ceea ce pare...;)
Ștergere