14 octombrie 2012

Pădurea fermecată


5 comentarii:

  1. Toamna frunzele colinda,
    Sun-un greier sub o grinda,
    Vantul jalnic bate-n geamuri
    Cu o mana tremuranda,
    Iara tu la gura sobei
    Stai ca somnul sa te prinda...
    M. Eminescu

    Stii?,viata noastra ar fi asa de anosta fara momentele in care ne extindem simturile la maxim....cand ne impingem cu viteza ametitoare visarile doar inchizand ochii,cand redevenim NOI...cei dinauntru.
    Ascultand fosnetul,vantul,greierii. In felul nostru.

    Vise cat mai frumoase,draga mea! Ametitoare! Doar...indrazneste!
    L'Automne

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Ce tresari din vis deodată?
      Tu auzi păşind în tindă -
      E iubitul care vine
      De mijloc să te cuprindă
      Şi în faţa ta frumoasă
      O să ţie o oglindă,
      Să te vezi pe tine însăţi
      Visătoare, surâzândă."

      Asa e, sis! Cand totul in jurul nostru e gri, cautam in interior lumina, lumina care sa ne tina pe linia de plutire. Visam, cum altfel? Doar suntem doua visatoare :)


      Ștergere
  2. te cutremuri dintr-odata cand povestea prinde viata, in padurea fermecata
    trei :)

    RăspundețiȘtergere

Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.

Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!