5 noiembrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
RăspundețiȘtergereElegie - George Țărnea
Frunzele acestea pe care toamna le arde-n gradini
Sunt ca un semn de plecare dintr-o iubire cu spini
Frunzele acestea de aur, frunzele acestea de rând,
Sunt cel mai sincer tezaur dupa‘nflorirea din gând
Frunzele acestea -n plutire, ca niste nori calatori,
Sunt cea dintâi amintire de dupa vara cu flori
Frunzele acestea batrâne, strânse pe margini de drum,
Sunt ca un semn ce ramâne dupa iubire oricum
Frunzele acestea usoare smulse din plopii subtiri,
Sunt primul semn care doare când intra toamna-n iubiri
Frunzele acestea purtate prin labirintul de ploi
Sunt mai presus decât toate, semnul plecarii din noï.
Cu drag...
L'Automne
Melancolie ai spune tu, sis...durere as spune eu...
ȘtergerePrimavara iubeste Toamna :)