15 noiembrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Sau...mai precis...un ultim strigăt. Ca un semn,dacă vrei. De neuitare!
RăspundețiȘtergerePup,draga mea!
Sis A.
Nu, nu o vom uita pe frumoasa TOAMNA!
Ștergere