2 decembrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
a venit plapumioara inghetata
RăspundețiȘtergereDacă n-ar părea ireal...ar fi chiar dureros de trist...
RăspundețiȘtergereO tristețe grea și înghețată ca o inimă incapabilă să iubească...
Sis A.