26 decembrie 2013
Un comentariu:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Exact ce-ți spuneam anterior - "Noi podoabe pomii-ncarcă!" Versul e scris exact pt imaginile tale minunate,dragă sis!!!!!!
RăspundețiȘtergereNatura e tristă fără zăpadă iarna dar aici încă o mai așteptăm...