10 mai 2011
4 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
uau.. ce e perfectiunea asta? verdele cred ca de la rochia lui Cipi ti se trage :DDD
RăspundețiȘtergereDili, e "rochita" lalelelor galbene primite de ziua mea de la iubitii mei parinti.
RăspundețiȘtergereInteresanta abordarea ta, cred ca merge explorat mai mult. :)
RăspundețiȘtergereAi anticipat, Doru.
RăspundețiȘtergere