18 mai 2011
8 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Efemeritate.Ca viata noastra. Pierdem zi dupa zi,ani dupa ani si ne raman doar amintirile...
RăspundețiȘtergereGrozava poza,sis! Imi place ca acum ai depasit stadiul de obiect in sine si-ai ajuns la esente!!
Pup!!!!!!
L'Automne
@ L'Automne,
RăspundețiȘtergerema bucur cand reusesc sa transmit ceva dincolo de imagine.
@ smalldot,
multumesc de vizita.
Îmi aduce aminte de cheliuţa cuiva :D
RăspundețiȘtergereFrumos!
:)) esti simpatica, Ishtar!
RăspundețiȘtergerefoarte bun macro, felicitari!
RăspundețiȘtergeredan
Multumesc frumos, Dan!
RăspundețiȘtergereAm atatea amintiri tot sufland in papadii, presaram in jur doar stele si alergam desculta in ele.
RăspundețiȘtergereDaca zi m-as mai opri stelele nu le-as zari...
stand de paza la rascruce pufaind de zor gramada universul sau de raze papadica este trista, a ramas fara rochita :)
Of!viata de papadie!
RăspundețiȘtergereSuperba fotografie!