18 mai 2011
8 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumoase culori. Linistitoare imagine. :)
RăspundețiȘtergerede inramat cu bratele si pastrat in suflet ...
RăspundețiȘtergeretare fain!
Iti dai seama cum ar fi sa vii acasa iarna si sa gasesti in camera asa ceva???? Sau sa fii apatic,strivit sufleteste de gri? Un peisaj ca asta e o revelatie...Si uite cum de ne gasim linistea in lucrurile simple dar care conteaza mai mult decat toti banii din lume...
RăspundețiȘtergerePupicei pt el,sis,de 2 ori!
L'Automne
@ Doru,
RăspundețiȘtergeremultumesc, ma bucur ca emana liniste.
@ Fly,
ce frumos ai spus-o. Mersic de vizita!
@ L'Automne,
poate ca ar fi bine sa avem asa ceva in fata ochilor de-a lungul timpului pentru a ne reaminti ca in suflet putem avea mereu primavara. Mersic si pupici de la N-S!
Liniste si pace! Miroase a verde proaspat si a galben cald.
RăspundețiȘtergereDaca miroase a verde pana la tine inseamna ca mi-am atins scopul! Te pup!
RăspundețiȘtergereMinunat tablou...o amintire a unei clipe plină de frumos :)
RăspundețiȘtergereMersic, Ishtar!
RăspundețiȘtergere