10 mai 2011
8 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Uneori lumea oglindită de ape e mai frumoasă și mai pură decât cea reală.
RăspundețiȘtergerepentru mine arata ca o oaza de liniste. frumos.
RăspundețiȘtergere@ Cristian,
RăspundețiȘtergerepoate de aceea fugim uneori de lumea reala.
@ pharaonx,
asta si este.
o cochetica primavara asta :-)
RăspundețiȘtergere:D sis
RăspundețiȘtergereFrumos :)
RăspundețiȘtergereIshtar,
RăspundețiȘtergeretoamna a iesit mai bine acelasi cadru...
Ah ce mi-as intinde cortul intre salcii si as asculta tarziu in noapte concertul broscarimii!
RăspundețiȘtergere