30 martie 2011
7 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
un albastru infinit...
RăspundețiȘtergereNice lampadar blue :)
RăspundețiȘtergere@ Dili,
RăspundețiȘtergere...si linistitor, nu?
@ Ishtar,
thanks
Ce sa fie?!
RăspundețiȘtergereCe sa fie?!
Spuneti-mi si mie!
L'Automne
Nu spun, e secret :D
RăspundețiȘtergere(doar un negativ, sis)
Nu ma prinsesem deloc,uf ce dusa sunt! Asa de departe sunt cateodata si asa de bine mi-e acolo....ca uit sa ma mai intorc...
RăspundețiȘtergereMersic de raspuns,draga mea! Acum mi-e clar desi...data viitoare s-ar putea sa ma minunez iar.
L'Automne
Pup Toamna!
RăspundețiȘtergere