Povestea unei Flori de Cireș

Undeva, cândva, trăia o Floare de Cireș mult prea firavă pentru acele vremuri.

Într-o toamnă târzie, un îngheț năpraznic se abătu asupra ei și o acoperi cu un strat gros de cristale de gheață. Sub pojghița ce-i ardea firavele petale pulsa dorința de viață, însă greutatea cristalelor o sfâșiau lăsând-o fără vlagă, zi după zi.

Un vânt blând, auzind întâmplarea, o ajută cu un suflu lin, dar ferm și îi luă povara cristalelor de gheață, purtându-i petalele până departe, în zare. Ajunsă la marginea unei prăpastii, știind că nu e cale de întoarcere, își luă inima-n dinți și se lăsă în voia sorţii peste abisul întunecos și rece ce se dezvălui înaintea ei.

Zbura!!! Da, ea care se temea de tot ce o înconjura era capabilă să zboare doar prin propria-i voință....iar abisul se transformă dintr-o dată într-o panoramă spendidă.

Dorința de viață învinse teama....teama de necunoscut, teama de a fi, teama de a accepta realitatea.
O adevărată lecție de viață ce spera să nu-i fi fost în zadar.

Dacă vreodată veți zări petale-n zbor să știți că sunt ale Florii de Cireș.