24 martie 2011
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Adevarat! Pamantul e trist din vina noastra...Si inca ne suporta rautatile si nepasarea...
RăspundețiȘtergereL'Automne
@ L'Automne,
RăspundețiȘtergerecopiii ne dau o lectie la capitolul asta, insa cine ii asculta? :(