6 august 2013
5 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
very delicate and beautiful
RăspundețiȘtergereDeci...asta era ...misterioasa,formidabila...mătase de lumină ;) Hmm!
RăspundețiȘtergereParfum...are?? Altfel ... nu știu,nu cunosc,nu recunosc!! No way! Să fim clar înțeleși,ok?!
Pupic mic de ...toamnă,atât deocamdată!
L'Automne
Nu se poate să nu-l cunoști, e arborele de mătase, l-am "prins" la Constanța, dar sigur și pe lângă Dunăre îl găsești. E o specie termofilă, așa că la noi nu merge :(
ȘtergerePăcat, că îmi place enorm!
E și la Mangalia,sis,l-am văzut și-aici la cineva,îl știu daaar n-am știut că la asta te-ai gândit când...ai denumit folderul ăla,știi tu!! Am crezut că metafora asta superbă e ideea ta genială... Sună spectaculos!! E drăguțică,extrem de sensibilă,prea roz pentru mine dar cu un parfumel suav. Acum că am aflat cum se numește...mă gândesc s-o aclimatizez și pe la mine. Ce te-a atras în mod deosebit la ea?
RăspundețiȘtergerePup,draga mea!
Planta se numește Arborele de mătase, nu mătase de lumină.
ȘtergereCeea ce m-a dus cu gândul la denumirea folderului a fost sensibilitatea plantei: e diafana, elegantă, finuță, cochetă, e...feminină :)