7 august 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Aparatul își spune cuvântul,daaaa,surprinde exact ce trebuie și cum trebuie...Prinde momentul,emoția,răsuflarea. Vânturile...Valurile...
RăspundețiȘtergerehttp://www.youtube.com/watch?v=6JBIGiGEJPI
Cu nostalgie,
L'Automne
:) ei, ma cunoaste deja aparatul ;)
ȘtergereMultumesc pentru aducerea aminte a senzatiilor date de versurile lui Eminescu.