20 octombrie 2013
6 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
faină lumină ai prins!!
RăspundețiȘtergereRecunosc, am avut noroc.
ȘtergereUna hermosa serie de fotografias con una buena gama de color, va un cordial saludo, Rodisi
RăspundețiȘtergereGracias, Rodisi!
ȘtergereRadu Stanca - Frunzele (Elegie de toamnă)
RăspundețiȘtergereNu mă-ntreba nimic în noaptea asta,
Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am.
Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,
Să nu văd frunzele cum cad din ram...
Fă focul şi preumblă-te prin casă
Fără să spui nimic, niciun cuvânt...
Vreau să mă simt la tine ca acasă,
Să nu simt frunzele cum zboară-n vânt...
Învăluită-n straie de culcare
Aşază-mi-te-alăturea c-un ghem,
Şi deapănă mereu, fără-ncetare,
Să n-aud frunzele, sub paşi, cum gem...
Fereşte-mă în preajma ta, de vasta
Urgie-a toamnei care bântuie...
Şi nu mă întreba în noaptea asta
De ce mă înspăimântă frunzele...
Să fie în ton...
Cu dar din dar,
L'Automne
Multumesc frumos pentru minunata asociere, ma onoreaza.
ȘtergereImbratisari dragi in tonuri tomnatice.