25 octombrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
RăspundețiȘtergereTe uită, frunza pică irosită
Şi vântul geme prohodind departe!
Puţină vreme încă ne desparte
De iarna tristă, prea curând sosită!...
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită:
Eu singur cânt cu voce obosită
Şi trec prin încăperile-i deşarte...
S-au dus privighetorile măiestre;
Pustiu e cuibul blândei turturele...
Ah, unde-i şuierul mierliţei sure!
Pierdut din stolul mândrei lor orchrestre,
Ce trist răsună cânturile mele
În liniştea adâncă din pădure...
(Toamnă - Ștefan O. Iosif)
L'Automne
...se incheie un nou ciclu, apoi o binemeritata odihna...pentru a renaste intr-o alta Primavara.
RăspundețiȘtergereImbratisari, surioara Toamna!