22 octombrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Culoarea merelor tale mă determină să le mănânc cu totul,încet și...pasional :)
RăspundețiȘtergereFaine răăău,mortale! Aoleu,te pomenești că or fi din alea vrăjite,că prea seamănă ;)
Muști tu...prima?!
Pupici de poveste!
Sis A.
Ehe, de cand am muscat eu din ele...sunt zemoase, aromate si savuroase hmmmmm.......
Ștergere