29 octombrie 2013
2 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Uite cum umbreluțele lor ne duc cu gândul la mare!!!!!!! Și la turnulețele castelelor din povești... Fiecare ce vrea să vadă,și cum!
RăspundețiȘtergereFoarte frumoase pozicile,draga mea! Gingașe!
Puuup cu drag!
Sis A.
Ah, marea...sunetul valurilor imi inunda cohleea, aerul sarat imi mangaie narile iar albastrul infinit al cerului la imbinarea cu mare imi limpezesc ochii...
Ștergere