8 ianuarie 2012
7 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
ăsta da! place mult!
RăspundețiȘtergereMa bucur, multumesc!
RăspundețiȘtergereScumpa mea,basmele tale-mi merg drept in suflet! MULTUMESC! Ceea ce faci este extraordinar;vazand imaginile astea sufletul mi s-a proiectat instantaneu acolo,m-am rupt de toate durerile mele de plumb...
RăspundețiȘtergereCu mare dragoste si emotie,
L'Automne
Asta a fost si intentia, soro...sa atinga coarda sensibila si sa ne poarte pe aripi argintii. Te pupic cu mare drag, L'Automne!
RăspundețiȘtergereFoarte frumos!
RăspundețiȘtergereŞi uite aşaaa îmi aduc aminte cum arată iarna :)
Leo, doar la munte e asa, in rest si la noi ca pe la voi :( iarna doar cu numele.
RăspundețiȘtergerefrumos basm...
RăspundețiȘtergere