Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Foarte frumos :)
RăspundețiȘtergereMultumesc!
RăspundețiȘtergereMi-as cocota sufletul oclipa ca sa devin un bulgare de ghiata in asteptarea unor vremuri mai bune...
RăspundețiȘtergereDupa furtuna apare soarele, vor veni si vremurile bune, macar nu ne pierdem speranta, Paul.
RăspundețiȘtergereCorect, am claca prea usor daca n-am spera...
RăspundețiȘtergereSa privim dincolo de nori...
RăspundețiȘtergereCata frumusete si cata durere....
RăspundețiȘtergereL'Automne
Se pare ca sunt mana in mana...cam de prea multe ori...
Ștergere