16 ianuarie 2012
4 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Vezi tu, surprinzi detalii pe langa care trecem destul de des, insa pe care uitam sa le vedem si tocmai astea ne pot hrani sufletul cu multa frumusete...
RăspundețiȘtergereSi sufletul trebuie hranit, Paul...uneori uitam de el...
RăspundețiȘtergereDe multe ori as vrea sa fi trait in epoci de mult trecute si poate atunci as fi gustat altfel din elixirul nepretuit al vietii...
RăspundețiȘtergereHe, he...si eu ma vad de multe ori prin secolul al XIX lea....
RăspundețiȘtergere