6 ianuarie 2012
7 comentarii:
Dacă tot ai ajuns aici, ia loc. E o bancă ceva mai încolo, sub un cireș. E mereu înflorit, așa îl văd eu. Un vânt primăvăratic îi poartă petalele în zbor. Clătește-ți privirea cu frumusețea din jur. Inspiră, expiră...TRĂIEȘTI! E tot ce contează. Uneori cuvintele sunt de prisos, trăirile primează.
Îți mulțumesc pentru popas. O zi de vis!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
faina ultima!
RăspundețiȘtergereMersic, Ema!
RăspundețiȘtergereThanks, Robert!
fara cuvinte. Superbe.
RăspundețiȘtergereSunt atat de frumoase.
RăspundețiȘtergere@ Dili,
RăspundețiȘtergerethanks, sis! :*
@ Mexa,
multumesc! bun venit!
Ca niste poeme visate si-apoi traite,respirate.
RăspundețiȘtergereCoplesita,
L'Automne
Vis de iarna, sis...in asteptarea primaverii :)
RăspundețiȘtergere